Românilor le plac lesbienele, dar doar în fanteziile lor sexuale

Analia Milcoiu

Ghost Writer
Share
244
Tweet
Da, frumos, să mai faceți.

Dacă nu cumva ai trăit într-o peșteră până acum, știi cu siguranță că ultimii ani în România au trecut sub semnul marii revolte a creștinilor împotriva homosexualilor, adică sub semnul Coaliției pentru Familie și al lor referendum pentru „familia tradițională” care - stupoare! -, nu este definită conform valorilor lor în Constituția Țării.

Fast forward în 2018, sâmbăta trecută, pe 9 iunie. În sâmbăta cu pricina a avut loc parada Pride, organizată de și pentru reprezentanții comunității LGBT+ și a susținătorilor lor, însă nu înainte ca participanții la un alt marș, Marșul Normalității, să dea „năvală” pe străzile Bucureștiului.

Zic „năvală” pentru că pe străzile astea n-au răsărit decât niște zeci de oameni - oi? - rătăciți, iar asta, zic eu, se datorează poate faptului că turma-mamă era deja pe drum către alt protest (te-ai prins?), căci cam ăsta e grupul - gloata? - demografic despre care vorbim când pomenim de Coaliție și creștini/naționaliști extremiști.

Uite, Noua Dreaptă apără „familia tradițională” de „boala GAY” - nu te simți mai safe acum?

Așa se face că la marșul ăsta al normalității - organizat, apropo, de Noua Dreaptă - din 9 iunie n-au participat nici măcar cele 300 de persoane anunțate, ci doar un grup restrâns de protestatari care au răcnit vrute și nevrute timp de mai bine de o oră, și care au reușit, iată, să nu dea naștere nici măcar unei discuții în online sau IRL - sau cel puțin nu în bula mea socială de oameni educați și open-minded, care nu trăiesc cu frica „Sodomei” și nici nu cred că homosexualitatea e o boală care se poate trata sau vindeca cu ajutorul bisericii.

Milioane de români protestează aici pentru „normalitate”.

Pe de altă parte, câteva ore mai târziu, la Pride Bucharest 2018, atmosfera a fost una tare mișto: au participat peste 5.000 de oameni, care mai de care mai zâmbitori și mai colorați, cu steaguri curcubeu fluturând în toate direcțiile, cu muzică, sclipici, outfituri mișto (shout-out tipului cu pantalonii ăia mov Champion care-s sold out peste tot, I see you) căței, baloane și tot tacâmul.

Pentru că Pride e un marș axat pe pozitiv, deși, dacă mă-ntrebi pe mine, e un exercițiu al naibii de greu să rămâi atât de pozitiv și să ai atât de multă răbdare și speranță într-o țară în care ești tratat fix ca ultimul om, dacă nu chiar mai rău, odată ce menționezi orientarea ta sexuală sau apartenența ta de orice fel la comunitatea LGBT+.

Iată totuși că e din ce în ce mai puternică comunitatea asta și lucrurile par să meargă într-o direcție din ce în ce mai bună.

Prove me wrong.
OUT, LOUD & PROUD

Să nu uităm, însă, că Pride e despre lucruri mult mai importante decât ce am scris eu mai sus, că nu e un marș al sclipiciului și nu e nici parada modei, indiferent cât de frumos ar fi fost și cât de mișto a fost reprezentată comunitatea asta.

Că Pride e despre iubirea dintre oameni, dar, mai mult de atât, e despre drepturile unor oameni - și nu doar dreptul ăsta de a se iubi, căci, în esență, nicio lege nu-ți poate lua asta, ci mai degrabă despre drepturile egale în fața statului - da, statul ăla căruia îi plătim toți aceleași taxe, dar care are un return of investment extrem de dezechilibrat: dreptul la căsătorie sau dreptul la adopție.

Dreptul la căsătorie îți garantează, de exemplu, dreptul de a-ți putea vizita partenerul în spital, atunci când doar familiei i se oferă acces, în cazuri grave, adică fix în momentele cruciale, când vrei și trebuie să fii acolo. Sau dreptul la moștenire.

Cât despre dreptul la adopție, e destul de self-explanatory și sunt destui copii în orfelinate care, crede-mă, ar duce-o de 100 de ori mai bine într-o familie gay decât într-un mediu atât de toxic și care cu greu reușește să producă indivizi funcționali și adaptabili la societatea noastră - indivizi care să nu se transforme apoi tot în părinții care i-au părăsit sau care să fie capabili să-și găsească un job bun, care să fi beneficiat de o educație decentă. Până la urmă, drepturile astea sunt niște drepturi de bun simț, dacă mă-ntrebi pe mine.

Și totuși, într-o țară în care urâm atât de mult lesbienele și homosexualii, se pare că lesbienele vând super bine. Da, ai citit corect. Într-o țară în care auzim că diavolul i-a posedat pe oamenii ăștia din LGBT+, revistele glossy profită până la capăt și capitalizează la maximum de fetișizarea fără rușine a imagisticii gay, atunci când vine vorba de exemplarele de sex feminin.

Desigur, revistele glossy nu folosesc modele cu adevărat lesbiene, iar actul sexual e doar unul sugerat (destul de puternic, însă). Un exemplu care mi-a sărit în ochi, tocmai datorită faptului că l-am văzut pe Instagram în fix aceeași sâmbătă, după Pride Bucharest 2018, este poza asta de mai jos, unde le vedem pe Alina Ceușan și Carmen Grebenișan - două femei care nu sunt gay - într-o ipostază extrem de sugestivă, „just for fun” - sau just for money & validation?

Acceptabil.

În fine, dau să citesc comentariile, gândindu-mă că, evident, nu sunt eu singura persoană șocată de ceea ce văd, în condițiile în care, în ciuda faptului că revista asta s-a folosit de o imagine cu tentă crystal-clear gay, nici pe contul său și nici pe cel al protagonistelor nu s-a postat anul acesta nimic despre parada comunității LGBT+ sau despre susținerea ei - adică despre comunitatea de pe urma cărora urmează să obțină venituri probabil substanțiale, sau măcar ceva expunere mai mare pe internet.

Am furat acest screenshot ca să nu dau banii pe așa ceva

Stupoare (da, iar) însă, căci toate comentariile vorbeau despre cât de open minded sunt fetele astea, cum că nu e nicio problemă că se ating în zone intime, că ce sunteți, domne, atât de revoltați (către cei 2-3 comentatori care au părut să fie nemulțumiți), că fetele sunt tinere și se distrează, că e dreptul lor și hai, nu mai fiți invidioși. E mișto și gata. Let the fantesies ensue.

De altfel, bărbații - straight, adică majoritatea celor care militează împotriva persoanelor LGBT+ -, se întreceau în comentarii admirative și le îndemnau pe aceste două influencerițe să continue să pozeze așa, că e frumos domne, lasă-i pe încuiații ăștia, ce, sunt sunt frustrați sau cum?

Deci, da, iată că bărbatul hetero și ortodox de România nu are nicio problemă cu imagini în care femeile apar în ipostaze hipersexualizate de natură gay sau cu intenția de a stârni în imaginația individuală sau colectivă fantezii de natură gay. Păi stai, cum așa?

Păi nu erau gay-ii ăștia unealta diavolului? Nu trebuie noi să ne răzvrătim împotriva acestor lucruri? Sau stai, ne răzvrătim doar atunci când e vorba de persoane adevărate, care, de fapt, împart sentimente reale și nu vor nimic mai mult decât drepturi egale? Unde trag românii „creștini” linia între ce e acceptabil și ce nu?

Aparent, inacceptabil.

Probabil la silicoane și păr de păpușă Barbie, la filme porno și fantezii sexuale, sau, mai clar, la femei care sunt dispuse să joace rolul ăsta pentru plăcerea paroxistică a privitorului - masculin (de cele mai multe ori) sau nu.

Pentru că atunci când vinde, să pozezi în astfel de ipostaze e admirat, chiar încurajat, iar atunci când vine vorba de drepturile unei comunități, „e timpul să mergem la referendumul pentru familie”.

Corectați-mă, dacă greșesc, dar eu zic că dacă tot e fun și glam și glossy să pozăm așa, pai hai să fie fun și glossy pentru toată lumea, știi ce zic? Și hai, dacă tot capitalizăm fără rușine pe urma unei comunități, n-ar fi frumos să o și susținem?

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile