Pădurea din România unde vântul nu bate niciodată, iar noaptea se aud rugăciuni murmurate de nicăieri

Share
210
Tweet
Foto ilustrativ Foto: Unsplash/Rubén Bagüés

Încă un caz demn de emisiunea „A Haunting”, varianta Made in Romania.

Pădurea Călugărească din Câmpia Bărăganului (Sud-Estul țării) pare o simplă insulă de verdeață, la prima vedere. Dai peste câteva cruci plimbându-te prin ea, te bucuri de liniște deplină și de aer proaspăt. Totuși, localnicii comunelor dimprejur se feresc cu orice preț să pună piciorul pe-acolo, înfricoșați de o veche poveste sângeroasă care continuă să arunce ecouri supranaturale până-n ziua de azi.

Citește și: Nu ai obosit de la agitația orașului? Nu ai nevoie de o vacanță, într-un loc superb, unde toate grijile par să nu mai existe?

Pădurea Călugărească Foto: Captură ecran Google Maps

Legenda spune că un grup de călugări care-și ridicaseră schit prin Pădurea Călugărească a fost torturat și măcelărit de cotropitorii turci, cu sute de ani în urmă. Mănăstirea a fost arsă din temelii, iar pe locul unde dăinuia cândva n-a mai rămas astăzi decât o cruce albă din piatră.

Localnicii dimprejurul Pădurii Călugărești povestesc că în apropierea crucii respective nu cântă niciodată vreo pasăre și că vântul nu suflă absolut deloc. O liniște mormântală, cu alte cuvinte. Mai puțin pe timpul nopții, când s-ar auzi rugăciuni murmurate de nicăieri și cântece bisericești șușotite dubios.

Lumea e convinsă că pădurea e bântuită, dar nu există un comun acord în privința „identității” sufletelor. Unii spun că spiritele care-și duc veacul acolo sunt ale călugărilor răpuși, iar alții invocă un blestem aruncat cu ultima suflare de călugări asupra cotropitorilor, blestem care ar fi „întemnițat” spiritele otomanilor în Pădurea Călugărească după ce au murit și ei ulterior. Împrejurul zonei vei găsi mai multe cruci înfipte în pământ, care ar avea rolul de a împiedica fantomele turcilor să „evadeze” - un fel de gratii mistice, carevasăzică.

Dan Iancu Mihail, un sătean din Copuzu (Ialomița), povesteșepădurea fusese cândva plină de cruci, dar majoritatea au dispărut misterios și s-ar fi teleportat ca prin minune în curtea bisericii din Copzu: „Ce cruci sunt acolo, nepoate, cum n-ai văzut în viața lu’ matale – niște cruci care au venit peste râpi, prin mărăcini, s-or fi târât până la umbra bisericii, la Copuzu. Știi de unde au venit? Din Odaie au venit, nepoate, asta știu eu de când eram copil (n.r. pădurea mai e numită și Odaia Călugărului). De-aicea, din pădurea asta au venit. Nimeni nu știe cum s-au dus ele acolo. Nimeni nu le-a pus, nimeni nu le-a văzut venind”.

Crucile din Copuzu Foto: ziarullumina.ro/lacasul-vechi-din-copuzu-emana-istorie-82543.html

Oricare ar fi adevărul, merită să dăm cândva o fugă până-n Pădurea Călugărească. Să vedem dacă simțim vreo adiere de vânt, dacă auzim vreun ciripit de păsărele sau vreo rugăciune murmurată ca-n filmele Horror. Numai să nu te prindă noaptea pe-acolo, caz în care cică n-ai fi în siguranță decât lângă crucea albă a fostei mănăstiri incendiate.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile