Toate filmele românești vor fi subtitrate, ca să înțelegem și noi ce tot mormăie actorii pe-acolo

Share
15
Tweet
Scenă din „Moromeții” (1987) Foto: Screenshot youtu.be/L6GR26B_2vQ

Cu textul ăla alb la subsolul ecranului, o să ai senzația că urmărești filme americane.

Senatul României a adoptat luni o propunere legislativă pentru completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002. Cu 97 de voturi pentru, adică în unanimitate, camera decizională obligă de-acum încolo posturile TV să subtitreze toate filmele și documentarele românești pe care le difuzează.

Scenă din „Nea Mărin Miliardar” Foto: Screenshot youtu.be/ilLAOVlFKx8

„Cu ce te ajută o traducere din română în română?”, poate te întrebi. Sună redundant, dar gândește-te la spectatorii cu deficiențe auditive care până acum erau nevoiți să citească pe buzele actorilor ca să priceapă ce se întâmplă pe ecran. De la nevoile lor a pornit inițiativa.

Inițiatoarea proiectului e Adriana Săftoiu, deputat PNL, care spune că vreo 30.000 de români au deficiențe auditive: „E un lucru extraordinar pentru persoanele surde şi pentru persoanele cu dizabilităţi, care în sfârşit vor avea acces la filmele şi documentarele româneşti. Sunt bucuroasă pentru ei”. Următorul pas pentru implementarea propriu-zisă e promulgarea legii de către președintele Iohannis.

Adriana Săftoiu, inițiatoarea proiectului de lege Foto: Screenshot youtu.be/QM0ZeCVo1Ys

Lăsând deoparte beneficiile evidente pentru persoanele surde, cred că decizia e în folosul tuturor spectatorilor. Prin filmele românești din era comunistă se întâmpla să ratezi unele replici din cauza tehnologiei audio rudimentare sau a editării sonore de proastă calitate, plus că dialectul oltenesc al lui Amza Pellea era uneori derutant. Actorii făceau tot posibilul să recite fiecare replică cu maximă claritate, până-n punctul în care dialogul suna penibil de teatral, dar în epoca modernă s-a trecut la polul opus. Parcă actorii români de azi tind să mormăie în multe momente, așa cum facem și-n viața reală fără să conștientizăm. Deși e o abordare realistă, din când în când îți vine să strigi înspre ecran „Poftim?”. Deci subtitrările sunt binevenite, din punctul meu de vedere.

Mai mult decât atât, pentru că mâncăm Hollywood pe pâine, suntem așa obișnuiți să vedem textul alb în partea de jos a ecranului încât lipsa lui îți poate da senzația că nu urmărești un film adevărat. Poate că nici măcar nu citești subtitrările în general, dar le vezi mereu cu coada ochiului, ești obișnuit să le ai în marginea câmpului vizual, iar creierul e mereu pregătit să-și împartă atenția între text și audio. În momentul în care n-ai deloc subtitrări, tinzi să compensezi concentrându-te mult mai mult pe partea sonoră, ceea ce îți poate distrage atenția de la vizual.

Dacă ți se pare că vorbesc numai tâmpenii și nu ești deloc de acord cu subtitrarea filmelor românești, telecomanda ta are un buton prin care poți selecta o altă limbă pentru traducere sau chiar să dezactivezi complet textul. Nu știu să-ți zic exact cum arată și unde e amplasat butonul, că diferă de la model la model. Ideea e că tu nu ai nimic de pierdut, dar persoanele cu deficiențe auditive au enorm de câștigat.

Totuși, cine mai urmărește filme la TV? Exceptând-o pe bunică-ta, care trăiește pentru telenovelele turcești de pe Kanal D.

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile