Ne-am cățărat pe clădiri cu Martha Cooper, femeia care a făcut popular graffiti-ul

Share
Tweet

În ziua de azi, în mod cert te-ai obișnuit cu graffiti-ul - îl vezi pe vechile metrouri (care încă merg) sau pe clădirile din București, aflate atât pe marile bulevarde, cât și în cartiere mărginașe, în care nu prea te poartă pașii.

Ne-am obișnuit cumva cu această formă de artă, dar nu știu câți ne-am întrebat cum a ajuns să fie atât de populară și nemuritoare.

Cei de la Make a Point, în cadrul event-ului "Zilelor Uriași de Pantelimon" (13-15 octombrie), au adus-o publicului doritor pe Martha Cooper, femeia care a scos din underground graffiti-ul american din '70 și l-a făcut popular peste tot în lume.

Uriași de Pantelimon

Event-ul organizat în Pantelimon a însemnat cea mai mare expoziție de picturi pe acoperișuri din Sud-Estul Europei și parcă n-ar fi fost complet fără Martha.

Prin munca ei, a convins lumea că graffiti-ul depășeștele barierele artei și este o formă de exprimare socială a celor care nu au acces în galeriile celebre.

Martha este o bătrânică de peste 70 de ani, extrem de energică și aventuroasă, care continuă să impresioneze lumea prin modul în care lucrează - cea mai nouă colecție de poze ale sale a fost prezentă și în cadrul "Zilelor Uriași de Pantelimon".

În 1984, Martha a lansat cartea "Subway Art" (considerată Biblia street art-ului), cea care a introdus practic graffiti-ul lumii întregi. Între timp, cartea a fost republicată, dar nu și-a pierdut din valoare.

Uriași de Pantelimon - Turnul de apă

Cum a început totul

Martha are 74 de ani și în niciun caz nu poate spune că viața ei n-a fost una plină de realizări. E un spirit liber, fascinată de noile provocări și de tot ceea ce înseamnă nou.

Este departe de a fi asociată cu profilul unei bătrânici liniștite - încă se plimbă peste tot în lume, poartă adidași, cară un echipament foarte greu după ea, se cațără pe clădiri și încă fuge de poliție dacă e prinsă fotografiind artiști în zone unde graffiti-ul este ilegal.

Lucrarea Nadiei Krstajic

Cam așa sună doar câteva dintre etapele vieții sale - a fost intern la National Geographic, a fost prima femeie fotoreporter de la New York Post, a fost voluntar în Corpul Păcii în Thailanda, a colindat cu motorul din Bangkok până la Londra, a obținut o diplomă în antropologie de la Oxford.

Într-un mod sau altul, și-a legat toată viața de fotografie și a reușit să demonstreze că atunci când muncești mult într-un domeniu care te pasionează, șansele să nu faci ceva constructiv sunt foarte mici.

Martha la Uriași de Pantelimon

Martha la București

Am cunoscut-o pe Martha în cadrul event-ului organizat de Make a Point, și cum voia să prindă lumina bună pentru a-i fotografia pe artiști la lucru, ne-a cerut să mergem cu ea.

Așa a început o mini-aventură în care ne-am cățărat cu Martha pe acoperișurile fabricilor părăsite.

Îmi făceam griji că nu se va descurca, dar aparent experiența anilor trecuți și-a spus cuvântul - nu-i păsa dacă ea cade sau se lovește, singura ei grijă fiind să nu scape aparatul de fotografiat.

A interacționat cu artiști precum Robert Obert sau Victor Ash și le-a făcut poze în timp ce se bucura vizibil de arta pe care o vedea în jur.

Martha, Robert, Victor

Mi s-a părut o femeie care știe foarte clar ce vrea, concentrată pe artă și artiști și mai puțin pe ideea de discuții despre cine e ea și ce a făcut în viața asta.

Poate nu mai e la vârsta la care să țină pasul cu cei care practică graffiti, dar în mod cert sufletul ei este de altă părere.

A urcat scări și a trecut de pe un acoperiș pe altul, însă nu s-a plâns nici măcar o dată. În cele din urmă, și-a făcut timp să stăm puțin la povești.

Martha și Robert Obert

Am început prin a vorbi despre toată experiența ei la New York Post, având în vedere că venirea ei în România a fost intens promovată cu această expresie - "prima femeie fotoreporter de la New York Post".

"La acea vreme voiam să fiu fotograf pentru National Geographic și foto editorul de acolo s-a gândit că fotografii au nevoie de experiență la ziar înainte. Așa am început să aplic la astfel de joburi", spune fotografa.

Martha

A obținut job-ul la ziar, unde a stat 3 ani, însă a recunoscut că nu prea i-a plăcut, deoarece nu o interesează știrile de zi cu zi. Însă, munca de aici a dus-o spre drumul care-i era destinat.

În timp ce făcea un reportaj pentru ziar, într-un cartier din New York, a cunoscut un puști care i-a arătat un desen și i-a explicat cum el încerca să-și scrie numele pe un perete.

Băiatul a întrebat-o "de ce nu face poze la graffiti-uri" și cumva el este cel care a introdus-o în această lume.

View de la Uriași de Pantelimon

Prima interacțiune cu graffiti-ul vs prezent

"A fost foarte interesant pentru mine, deoarece nu înțelegeam ce este graffiti-ul, cum exact se făcea sau cine-l făcea, așa că mereu descopeream ceva nou. Era ca și cum mi s-a permis accesul într-o lume secretă.

În prezent, lucrurile se desfășoară foarte mult "above the ground", pe când atunci, totul era super-underground. Este o lume diferită.

Încă se practică foarte mult graffiti ilegal și mă interesează foarte tare acest subiect. Știu foarte mulți artiști talentați care fac graffiti atât legal, cât și ilegal.

Martha la Uriași de Pantelimon

Atunci erau foarte puțini oameni interesați să documenteze acest fenomen, acum sunt sute de fotografi care fac poze. În prezent, nu simt că lumea mai are nevoie de mine, așa cum avea pe vremuri.

Aparatele foto erau foarte scumpe, filmele erau foarte scumpe, la fel și developatul acestora și trebuia să știi cum să faci poze. Acum toată lumea poate face asta.

Cele cu telefonul sunt aproape la fel de bune ca pozele pe care le făceam atunci. Iar artiștii sunt foarte buni în a-și face singuri pozele", spuna Martha.

Martha Cooper

Grafitti vs Street Art

"Încă există multă confuzie în ceea ce privește graffiti-ul și o suprapunere între graffiti și streetart. În principiu, graffiti înseamnă litere și copii care-și scriu numele.

Iar acele litere pot fi atât de abstracte și atât de nebun stilizate, încât cred că uneori oamenii nu înțeleg că se uită de fapt la litere", zice Martha.

Martha nu consideră street art-ul inferior graffiti-ului, însă evită să le compare. Am întrebat-o atunci și dacă plănuiește să exploreze puțin Bucureștiul și mi-a spus că un graffer român i-a scris și că abia așteaptă să meargă în tunelurile de la metrou.

Lucru pe care l-a și făcut, între timp.

Mi-a plăcut de Martha pentru că își urmează stilul de viață ales și nu prea face compromisuri în ceea ce-l privește.

A avut o viață nebună și plină de culoare și partea frumoasă este că la 74 de ani nu prea și-a schimbat-o.

Cred că e unul dintre cele mai mișto sentimente - să fii în viață și să știi că munca ta a generat un adevărat fenomen și a schimbat vieți. Mă-nclin!

Sursa: Noizz.ro

Arată comentariile